Binecuvântările care se rostesc la înmormântare – ce înseamnă și care e rolul lor?

Din rânduiala slujbei Înmormântării fac parte imnurile sau cele șase cântări numite „Binecuvântările morților” ce stau în legătură cu „Binecuvântările Învierii” din slujba Utreniei, având aceeași simbolistică de bucurie a nădejdii de înviere a sufletului celui adormit. Din textul acestora se poate desprinde învățătura prin care se descoperă celor prezenți calea care duce la bucuria veșnică, adică la mântuire, prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu semnalate în textul acestor cântări.

Să încetezi să mai lucrezi duminica şi toate se vor schimba

De obicei, înainte de Vecernia Sărbătorii sau a duminicii încetează orice lucrare. Este mai bine să se lucreze mai mult în ziua de mai înainte de ajun, atunci când se poate rândui aceasta, şi să nu se lucreze după Vecernia ajunului.

Altceva este să facă cineva într-o sărbătoare sau duminică un lucru uşor, după amiaza, atunci când este mare nevoie, dar şi acesta cu mare grijă. Mai demult şi țăranii care erau la ogoarele lor, de îndată ce auzeau clopotul de Vecernie, îşi făceau Cruce şi încetau munca. La fel şi femeile ce stăteau acasă, se sculau, îşi făceau Cruce şi lăsau împletitul sau orice altceva lucrau. Iar Dumnezeu îi binecuvânta. Erau sănătoși şi se bucurau… Acum au desființat sărbătorile, s-au îndepărtat de Dumnezeu şi de Biserică şi în cele din urmă tot ce scot din munca lor dau la doctori şi la spitale… Odată a venit un tată la Colibă şi mi-a spus: “Copilul meu se îmbolnăvește adesea şi medicii nu pot afla ce are”. “Să încetezi să mai lucrezi duminica şi toate se vor schimba”, i-am spus. Şi într-adevăr, n-a mai lucrat şi copilul lui s-a vindecat.

Casa sfinţită şi cei ce locuiesc în ea sunt ocrotiţi în faţa tuturor relelor

Binecuvântarea şi sfinţirea casei noi este ca un botez pentru om, este un fel de încreştinare a casei, a locui, a spaţiului în care urmează a locui cineva.

De aceea, vom vedea, că pe lângă apa sfinţită cu care se stropeşte casa, se foloseşte şi ungerea cu undelem sfinţit precum la copilul nou botezat ungerea cu undelemn şi cu Sfântul Mir.

Este un act de mărturisire a dorinţei, a opţiunii, a alegerii noastre de a trăi cu Dumnezeu, sub stăpânirea şi Împărăţia lui Dumnezeu.

Prin slujba de binecuvântare aşezăm casa cea nouă sub oblăduirea lui Dumnezeu, sub paza şi binecuvântarea Lui. Slujba săvârşită de preot are menirea de a alunga orice lucrare a forţelor răului, ea are mai întâi un caracter de exorcizare a locului şi a casei, aşa cum facem exorcizările sau lepădările înainte de botezarea pruncului nou născut.

Câte nume se pun copiilor ortodocşi la Botez?

Numele unui sfânt, care se dă copilului la Botez, îl face pe noul botezat ucenicul acelui sfânt al cărui nume îl poartă.

La Botez, fiecare copil primeşte un singur nume, căci şi omul are o singură naştere şi un singur suflet. Numele de botez reprezintă sufletul omului unit cu Dumnezeu prin Botez, prin credinţă dreaptă şi fapte bune. 

Este oprit a se pune copiilor două şi chiar trei nume la Botez, după moda de astăzi a lumii. Numele unui sfânt, care se dă copilului la Botez, îl face pe noul botezat ucenicul acelui sfânt al cărui nume îl poartă. Prin aceasta, sfântul devine rugător, ajutător şi protector al copilului creştin înaintea lui Dumnezeu, atât în această viaţă cât şi după moarte şi la Înfricoşătoarea Judecată de apoi. Un creştin fără nume de sfânt în viaţă rămâne fără protector şi mijlocitor permanent la Dumnezeu. Şi ce este mai rău decât aceasta?

Ce este Biserica?

Biserica este loc de adunare a celor Cerești și celor pământești. Ne naștem pe pământ pentru cer. Cei care și-au trăit veacul trec de aici în celălalt veac și, petrecând acolo, fie cer ajutorul nostru, fie devin ei înșiși în stare să ne ajute. Atât una, cât și cealaltă presupun că trebuie să fie un loc aparte unde noi, cei pământești, să avem împărtașire cu cei Cerești. Locul acesta este tocmai biserica.

Aici îi pomenim pe părinții și frații noștri și tot aici îi chemăm pe sfinți, pe ajutorii noștri cei proslăviți. Aici se pogoară sfinții la noi, după cum arată experiența de veacuri, și lucrarea rugăciunilor pe care le săvârșim aici, în biserică, împărtășire tainica, duhovnicească, dar nu mai puțin lucrătoare,alcătuim cu toții o singură obște, armonios întocmită, spre care caută cu milostivire și de care Se veselește cu bunătate Tatăl nostru Ceresc cu toate puterile Cerurilor.